Dintre toate locurile de la noi din tara in care am fost in vacanta...si chiar am fost in destule locuri...cel mai mult mi-a placut la Gura Portitei, acum 2 ani. Nu stiu daca eram eu intr-o dispozitie foarte buna, predispusa la cascat gura la mare si la simtit bine, dar a fost ceva 'diferit'. Departe de mizeria din orase, de femeile stresate din autobuz (care se incapataneaza sa mearga toata ziua pe tocuri, ca dupa aceea sa pretinda ca au dreptul de a sta jos) si de manelele de la vecinul de deaspura, Gura Portitei e un loc detasat de lume, curat si linistit. La aproximativ 300km de capitala, despartita de apele Golovitei de satul Jurilovca, Gura Portitei are deschidere si la mare si la apele Dunarii. Asadar, ca un produs 2 in 1 ce se respecta, zona ofera si baie in mare si pescuit in Dunare.
Eu si prietenii mei am ales sa stam la cort. Era desul de cald cat sa putem sta chiar si fara cort... Posibilitatile de cazare sunt multiple: intr-una din cele doua-trei vile, in casutele de vacanta sau cu cortul. Preturile sunt o.k., nici foarte mici, dar nici sa te rupa la buzunar. De mancat, am mancat la un 'restaurant' - daca-l pot numi asa - de acolo, care arata super tare, avand pe pereti o gramada de decoratiuni 'marine' si de planse care te invatau cum sa faci noduri pescaresti, iar prin colturile incaperilor animale impaiate.
Cel mai tare lucru era insa senzatia de libertate si de liniste si mirosul frumos. Puteam umbla pe unde vroiam fara sa ne calce masina, puteam cutreiera zona fara sa intalnim vreo persoana in peregrinarile noastre pe kilometrii intregi. Tot umbland pe acolo am gasit o gramada de chestiuni frumoase: tot felul de scoici interesante (dar atat de imputite, incat la sfarsitul celor cateva zile de stat acolo le-am abandonat), o sticla de Coca-cola de numai 220ml (care am dedus noi ca au adus-o valurile marii :> ), un stalp foarte inalt de fier pe care ne-am cocotat si am vazut de sus imprejurimile...
Oamenii adunati acolo de prin toate partile tarii, de la copii pana la pensionari, nu aveau nimic in comun, dar pareau sa formeze o comunitate... Cum nu erau foarte multi, acestia petreceau seara impreuna, cu tratatie si dans. Manelele se serveau in cantitati moderate, la un volum acceptabil. Intr-o seara am fost invitati la o aniversare destul de linistita, unde se manca, se bea si se discuta despre...vreme.
so, go 4 it!
