O frumoasa zi de vara tarzie, putin dupa ora 22.00. Zborul charter care ne ducea de la Bucuresti la Bodrun se pregatea de aterizare, dupa aproape 90 de minute de zbor, si odata cu acesta si prima parte a calatoriei care avea ca destinatie statiunea turistica Marmaris lua sfarsit. La iesirea din aeroport pasagerii am fost preluati de reprezentantii locali ai agentiei, vorbitori de imba romana, care ne-au condus spre mai mult autocare, confortabile dar nu din categoria de lux, care aveau sa ne duca la destinatiile dorite: Bodrun, Antalia, Marmaris.
Drumul cu autocarul catre Marmaris ne-a oferit primul contact cu realitatile geografice ale Turciei: un peisaj deluros, semi arid si deci putin inverzit. Din loc in loc monotonia peisajului era alungata de cate o benzinarie in jurul careia vedeai inevitabil un supermarket deschis (non stop) si cate un bazar cu obiecte traditionale.
Pe percursul calatoriei cu autocarul ghidul “de tranzit” ne-a oferit o scurta prezentare a statiunii, a atractiilor si a obiectivelor turistice. Ni s-a facut deasemenea si un scurt instructaj privind cele mai bune magazine din zone, cu accent pe tehnica de negociere a preturilor – din pacate din ce in ce mai putin populara in zonele turistice.
Printre atractiile turistice ni s-au prezentat o serie de excursii optionale precum vizita in insula greceasca Rodos (sau Rhodos, Rhodes), scufundari, rafting, safari, plaja broastelor testoase, parasailing, etc.., pentru mai multe detalii si pentru eventuala contractuale a excursiilor ghidul stabilind o intalnire pentru a doua zi.
Odata ajunsi in Marmaris a inceput goana dupa hotel si, evident dupa o camera. Stiind faptul ca receptionerul iti poate oferi o camera mai buna sau (mult) mai rea, am strecurat acestuia, odata cu pasaportul si cu voucherele, o bancnota de 10 usd. Reactia a fost imediata, inlocuind cheia pe care ne-o daduse initial cu o alta, la un etaj superior si cu o mai buna panorama.
Hotelul la care ne-am cazat se numea Hawaii si a fost destul de confortabil desi intre realitate si pozele din pliantul ofrit de agentie erau cateva deosebiri majore (camera din poza parea cel putin dubla ca suprafata, hotelul nu avea deschidere la mare si nici plaja proprie). Din fericire insa masa oferita pe toata durata sejurului a fost mai mult decat satisfacatoare iar timpul restrans petrecut in camera – redus la durata de odihna ne-a facut sa nu simtim dimensiunea redusa a acesteia. Un alt avantaj deloc de neglijat a fost aerul conditionat – functional si extrem de binevenit.
Prima zi
Imediat dupa micul dejun, inarmati cu camerele foto sau de filmat am inceput sa exploram statiunea.
Atentia ne-a fost atrasa de multitudinea de agentii care ofereau excursiile optionale descrise de ghid precum si de agresivitatea agentilor, care aproape te luau de pe strada ca sa iti prezinte oferta. Comparand ofertele cu cele ale ghidului am reusit sa facem prima “afacere” – am contractat un pachet de 5 excursii (vizita in Rhodos, croaziera in largul Marmarisului, initierea in scuba diving, raftingul si excursia la plaja broastelor testoase) pentru un pret (negociat) doar 100 usd, aproape la jumatate din pretul oferit de ghid.
Dupa rezolvarea capitolului excursii optionale ne-am dedicat ziua explorarii statiunii. Destul de aglomerata fata de imaginile din pliantele promotional care ne-au ghidat in alegerea destinatiei, statiunea compensa prin farmecul oriental, curatenia exemplara, calitatea ridicata a serviciilor si poate in primul rand prin amabilitatea localnicilor care au un talent innascut de a-ti vinde orice, de la vederi la aparatura electronica, haine si chiar case (recunosc faptul ca la plecare eram tentati de achizitionarea unui apartament in Marmaris, complet utilat, la pretul unei garsoniere medii din Bucuresti, dar asta este o alta poveste).
Explorand Marmarisul am constatat ca acesta se compune din mai mult zone – cea noua, plina de Hoteluri si amplasata de-a lungul ingustei plaje a statiunii, zona portului (cunoscuta si ca Marina), cu stradute intortochiate si inguste, cu case vechi (cred ca este zona cea mai veche dar si pitoreasca a statiunii) si cu marea majoritate a galeriilor comerciale si a restaurantelor. In spatele acestor doua zone se intinde zona localnicilor, cu cartiere de locuit, stradute aproape pustii si cu, extrem de important, magazine cu preturi pentru localnici, nu pentru turisti (intelegeti ce vreau sa spun ).
Ziua a doua – scuba diving
Imediat dupa micul dejun (aproximativ ora 8) am fost luati din fata hotelului de microbuzul agentiei care ne vanduse pachetul de excursi optionale si condusi in port la ambarcatiunea pe care urma sa ne petrecem ziua. “Barcuta” avea un aer foarte simpatic, clasic si dispunea de doua punti, pe cea superioara putandu-se face plaja.
Instructorul si comandantul navei a impartit grupul de turisti in functie de cunostiintele avute in domeniu iar noi ne-am regasit in cel de incepatori si am inceput imediat instructajul – prezentarea echipamentului, a semnalelor de comunicare subacvatica si a regulilor de baza (respiratie, utilizare echipament, etc.)
Inainte de prima scufundare am avut doua mari surprize – desi de pe vas se vedea perfect fundul apei, aceasta era mult mai adanca decat ma asteptam. Se vede insa treaba ca nu eram obisnuit cu ape a caror claritate imi amintea de cea a Ariesului. A doua surpriza a fost marea concentratie de sare din apa. Aceasta era atat de sarata incat, in ciuda eforturilor disperate facute nu am reusit sa ma scufund mai mult de 1 metru sub oglinda apei. Pentru a va face o idee despre gradul de salinitate a apei va spun ca odata echipat cu intregul harnasament de scafandru, inclusib butelia de oxigen care avea ceva greutate...., a mai fost nevoie de o centura cu bucati de plumb ce cantareau aproape 8 kg. pentru a ma putea scufunda fara probleme.
Prima scufundare a avut loc la aproximativ 4-5 metri adancime intr-un golfulet aflat in apropiere de un abrupt stancos, intr-o apa cristal de limpede. Senzatia este extraordinara si tot ceea ce ne-am putut dori a fost sa repetam aventura in ape cu o fauna si flora acvatica mai bogata (visul nostru ar fi la Marea Rosie).
Dupa prima scufundare a urmat o pauza de relaxare – la soare si balaceala pe langa barca iar apoi am fost invitati sa luam pranzul (inclus in pretul excursiei), destul de consistent fata de asteptarile noastre. A trebuit insa sa platim bauturile care au avut un pret destul de piperat. Un fapt inedit a fost prezenta unui vanzator de inghetata care a aparut exact la ora potrivita. Nu va asteptati sa fi venit cu o toneta clasica trasa de bicicleta. Vanzatorul nostru se deplasa cu o barca cu motor dotata cu o cutie frigorifica iar traseul sau viza toate ambarcatiunile turistice din zona. Iata deci o noua dovada a spiritului intreprinzator al localnicilor.
Intorsi la hotel am realizat cat de obositoare fusese ziua, dar nu am putut rezista tentatiei de a mai strabate, cu piciorul si cu pretul ultimelor picaturi de energie, intreaga statiune.
