În acest an în luna mai, mă aflam la Berlin pentru câteva zile. Pe străzile Berlinului, în special, în stațiile de autobuz compania aeriană Easy Jet făcea reclamă unei călătorii ieftine la Riga cu doar 25 de euro în care erau incluse și taxele. Am intrat pe website-ul companiei și mi-am cumpărat un bilet. Într-adevăr prețul a fost de 25 de euro, inclusiv taxele.
Aveam două motive să merg la Riga: Kore un danez care mi-a fost coleg de apartament în Atena se afla la studii la Universitatea Națională a Letoniei, iar despre Riga știam demult că este cel mai frumos oraș din republicile baltice ( Letonia, Estonia și Lituania), orașul fiind cunoscut sub numele de Parisul Estului.
Mi-am anunțat prietenul că vin și așa am ajuns să vizitez în 5 zile Riga și împrejurimile ei, mai ales zona litorală cunoscută sub numele de Riviera baltică.
Am sosit dimineața pe micul dar modernul aeroport din capitala letonă. Chiar din prima zi am făcut un tur al orașului pe jos, iar muzeele și monumentele istorice le-am lăsat pentru următoarele zile.
Arhitectură medievală, modernă și sovietică se întrepătrunde cu ritmurile contemporane ale orașului, multă apă și verdeață, așa se prezintă capitala Letoniei.
Până în anul 1991, Riga a fost un oraș închis turismului internațional din cauza perioadei sovietice, iar astăzi numărul turiștilor este tot mai mare de la an la an.
Astăzi orașul își prezintă zestrea de clădiri medievale renovate în ultimii ani. Este un oraș port, construit pe malurile râului Daugava, care se varsă în Marea Baltică la câțiva kilometri de oraș. Cred că acest oraș poate fi considerat o destinație exotică pentru turiștii români în sensul că combinația de clădiri cu influențe letone, ruse și germane îi dă o notă aparte, este un oraș nordic, diferit de zona balcanică cu care suntem obișnuiți. Uneori Riga îmi aducea aminte de Odesa din Ucraina, oraș în care am locuit cu mulți ani în urmă. Cred că oamenii contribuiau mult la această asemănare. Populația orașului Riga este alcătuită din 30% ruși, 40% letoni și alte naționalități. La fel ca și Odesa, vedeam pe stradă oameni nostalgici după perioada comunistă, care purtau insigne sovietice în piept. Binențeles că la Riga acești nostalgici erau de origine rusă.
Consider Riga un oraș interesant pentru turiști, centrul istoric, orașul modern cu clădiri din secolul 20, cartierele din jurul centrului cu case din lemn colorate, în special, în verde, precum și cartierele sovietice de la marginea orașului, binecunoscute nouă.
Pentru arhitectura sa, în 1997, orașul a fost introdus pe lista patrimoniului UNESCO.
Am fost norocos pentru că am avut pe Kore ca ghid, el se afla acolo de câteva luni și cunoștea bine orașul.
Riga veche are un aer german, cu biserici protestante, clădiri renovate, muzee interesante, cafenele, restaurante și magazine turistice.
Catedrala cunoscută sub numele Domul Rigăi , este și foarte impunătoare prin turnul său. A fost construită în 1211, dar în prezent folosește ca și sală de concerte de orgă. Lângă catedrală se află Muzeul de Istorie al orașului Riga. Tot în apropiere, chiar în fața ambasadei Republicii Moldova, se află castelul Rigăi, construit în 1330 pentru cavalerii germani. În prezent castelul este sediul palatului prezidențial leton, iar o parte din clădire este folosită de către Muzeul de Artă și cel Etnografic. Nu am fost impresionat de această clădire, în primul rând fațada exterioară nu era renovată, iar clădirea chiar dacă era un fost castel, avea o arhitectură simplă, nimic deosebit în comparație cu bijuteriile de clădiri din zonă.
Cele mai impresionate clădiri din partea veche a orașului, pe care toți turiști le caută ca să-și facă fotografii pe fundalul lor, este un ansamblu de trei case cunoscute sub numele trei frați .
Am fost impresionat de Muzeul Ocupației Ruse și Germane. Se află într-una din piețele centrale ale orașului, chiar în fața primăriei și a Universității Tehnice. Construit după 1991, într-un stil care ne aduce aminte de ghetourile naziste, muzeul prezintă mărturii ale ocupației naziste și ruse în Letonia.
Dacă în centrul istoric am simțit mai mult trecutul orașului, traversând noua Rigă, simți adevăratul puls al metropolei moderne: clădiri din beton și sticlă care servesc ca sedii ale unor companii sau bănci, centre comerciale, oamenii grăbiți, trafic.
Într-una din zile dis-de-dimineață am luat trenul din gara centrală spre orașul Jurmala, situat la 30 de kilometri de Riga, la malul mării Baltice. Un oraș pitoresc care în perioada sovietică era foarte vizitat de turiști veniți din diferite republici, astăzi el se prezintă ca o mică stațiune în care timp de două luni pe an își așteaptă oaspeții, în mare majoritate letoni. De la gară începe un bulevard lung cu case din lemn, la parterul cărora se găsesc magazine turistice, cafenele și restaurante. La capătul bulevardului trebuia să urci niște scări care ne-au condus către o platformă de pe care care aveam panorama spre plaja din Jurmala. Această plajă este cea mai lungă din zona baltică, din când în când are dune de nisip, iar pe margine se găseau pomi și case colorate din lemn care păreau ca fiind aliniate. Era sfârșit de mai, vremea era încă răcoroasă în această parte de nord a Europei.
Trenul cu care am mers la Jurmala, un fel de tren de persoane din România, cred că era de producție sovietică, avea bănci din lemn, era foarte lat în interior, oameni simpli intrau și încercau să-ți vândă de la ziare până la caramele.
În ultima zi la Riga am cutreierat prin magazinele orașului. Cu excepția suvenirurilor, în rest, cam aceleași produse ca și în alte țări. Așa înțeleg uneori procesul de globalizare, oriunde ne-am afla, magazinele oferă spre vânzare cam aceleași produse. Consider specific pentru Letonia hainele de iarnă, puloverele din lână și produsele din lemn, iar dintre produsele alimentare mi s-a recomandat să cumpăr Black balsam, un lichior amar. Despre bucătăria din Letonia, aș spune că est foarte influențată de cea rusă, aproape că nu există ceva care să fie specific leton, de altfel nici nu am văzut reclama unui restaurant cu specific leton.
Nu există zboruri directe între Letonia și România sau Grecia, dar diverse alte companii aeriene oferă zboruri cu escală spre capitala letonă. Cetățenii români nu au nevoie de vize turistice pentru a intra în Letonia, iar din punct de vedere financiar, cred că Letonia este un paradis turistic pentru Europa, prețurile sunt încă mici.
Ovidiu Palcu
