Oricine își dorește să ajungă la Cairo. Poate că și mass-media contribuie la această dorință a multora de a vizita capitala egipteană. Reclama acestui oraș o poți întâlni în aproape toate cataloagele agențiior de turism. Am venit pentru prima dată în Egipt în 1999, împreună cu Roxana și ea studentă la vremea aceea la Universitatea din Atena. În 2002 și 2003 m-am reîntors în Egipt, rămânând pentru câteva zile doar în Cairo.
Cairo este cel mai dezvoltat oraș din lumea arabă, de asemenea este cel mai populat oraș arab și al doilea din Africa, după Lagos din Nigeria.
În anul 2600 î.H. faraonii egipteni au ales un platou de nisip situat lângă Delta Nilului pentru a-și construi un oraș regal, pe care l-au numit Memfis. Ruinele acestui oraș sunt situate la doar câțiva kilometri de Cairo. Memfisul a rămas capitală a vechiului Regat Egiptean până în primul secol d.H. când Sfântul Marcu a introdus creștinismul în Egipt. Cu această ocazie s-a început construirea unui nou oraș în vecinătatea Memfisului, Cairo, orașul numit mai târziu de arabi Mama lumii .
Pentru prima oară când am venit la Cairo am sosit la gara Ramses, venind cu trenul din Alexandria. Până a ajunge în gară, trenul a trecut prin câteva cartiere sărace ale marelui oraș. Era incredibil să vezi blocuri de 5-6 etaje construite din pământ ars la soare, oameni care traversau în voie liniile de cale ferată, grămezi de gunoi printre clădiri, străzi neasfaltate.
Odată ajunși în gară, o mulțime de oameni încercau să găsească în grabă peronul de unde trebuiau să ia trenul, egipteni care așteptau turiști neînsoțiți cărora le propuneau diverse locuri de cazare, restaurante sau chiar tururi ale orașului. Am fost și noi opriți de un domn în vârstă care ne propunea un hotel ieftin și bun situat chiar în apropierea gării. Am crezut în oferta acestui domn și am acceptat să ne ducă la hotel. Ne-a ajutat la bagaje, apoi ne-a urcat într-un taxi negru care de fapt era o Dacie și după 5 minute am ajuns în fața unui bloc cu vreo 12 etaje. A oprit mașina și ne-a arătat clădirea înaltă spunându-ne că la etajele 8 și 9 se află hotelul iar la celelalte etaje sunt birouri și locuințe. Nu știam la ce să ne așteptăm, dar, odată ajunși la etajul 8, ușa liftului s-a deschis și descoperim un hotel amenajat în stil egiptean, curat și un personal primitor. Un recepționer tânăr ne-a arătat camera și ne-a invitat la o ceașcă cu ceai de bun venit. Această tradiție a ceaiului este prezentă în toate țările arabe. După ce ne-am aranjat lucrurile în cameră, am mers cu Roxana la barul din fața recepției unde tânărul recepționer Mohamad la un ceai încerca să ne vândă un tur complet al Egiptului în 10 zile. Părea interesant pentru că includea atât vizitarea orașului Cairo cu un ghid specializat vizite în sudul și centrul Egiptului cât și câteva zile la plajă în renumitul resort Hurghada de la Marea Roșie. Acest tur costa 150 de dolari, cuprindea cazarea cu mic dejun, transportul, precum și vizitarea unor obiective turistice cu ghid. Am acceptat, așa că în următoarea zi dis de dimineață, Maruan, un tânăr egiptean cu mustață ne-a luat de la hotel pentru prima zi de vizitare a orașului Cairo.
Și cu ce altceva puteam începe decât cu piramidele din Giza.
Ne așteptau în fața ochilor 4000 de ani de istorie după doar o jumătate de oră în mașină. Am ajuns în cartierul Giza din Cairo, iar mașina în care ne aflam dintr-o dată a cotit la stânga și a luat-o pe o străduță neasfaltată, la capătul căreia se afla o piață plină de cai și cămile. Maruan ne face o surpriză: urma să vizităm piramidele de pe cămilă. Bucuria a fost mare la început, dar după vreun sfert de oră ne durea îngrozitor de tare picioarele, mersul pe cămilă nu este foarte ușor. A durat cam 30 de minute să traversăm un cimitir vechi și apoi să urcăm o dună de nisip de pe vârful căreia aveam în față panorama piramidelor și a Sfinxului. Era uimitor, le văzusem de atâtea ori la televizor și acum le aveam dintr-o dată în fața noastră.
În biletul de intrare era inclusă vizitarea unei piramide în interior, dar până a ajunge la piramidă, ne-am oprit de câteva ori pentru a face fotografii.
Construite în onoarea faraonilor morți, aceste trei masive construcții monolitice sunt monumente ale generaților de sclavi, care și-au devotat viața construirii piramidelor.
Cele trei mari piramide din Giza au fost dedicate la trei faraoni din 4 dinastii Cheops, Chephren și Mzcenius.
Piramidele sunt construite una lângă cealaltă și așezate în ordine cronologică cât și după mărime de la Cheops la Mycenius.
Am vizitat piramida a doua a lui Chephren. De la intrare niște scări situate pe un coridor îngust coborau vreo 200 de metrii. Aerul era rar și umed. La capătul scărilor se afla o sală mare, care reprezenta complexul funerar care include templul mortual în car a fost înmormântat faraonul.
Sfinxul se află în imediata apropiere a piramidelor. Înalt de 22 de metri, este mic comparativ cu piramidele. Identitatea Sfinxului nu se cunoaște cu exactitate, unii arheologi spun că este fața lui Chepren, alții spun că îl reprezintă pe Horan.
La ieșirea din complexul Piramidelor, am traversat o stradă special amenajată pentru turiști, cu suveniruri și restaurante specifice. La capătul acestei străzi se află Muzeul Egiptean al Papirusului.
Orașul Cairo este împărțit în trei mari zone: Cairo islamic, creștin și coptic. O excursie pe străzile înguste și vechi ale Cairoului musulman îți prezintă o arhitectură islamică unică. Cele mai vizitate monumente din acest cartier, sunt moscheile, complexele islamice și, bineînțeles, citadela sau fortăreața orașului. Citadela a fost locul ca re m-a impresionat cel mai mult. Situată pe o colină, parcă privește de undeva de sus tumultul marelui oraș. A fost construită pe parcursul secolului 12 d.H, iar între secolele 13-19 majoritatea regilor egipteni și-au avut reședința aici. În 1830 regele Ali a transformat un palat din interiorul cetății într-o moschee cu o cupolă uriașă de argint. În prezent această moschee îi poartă numele, Moscheea Mohammad Ali.
În partea islamică a orașului Cairo, se află cel mai vizitat cimitir din lume, cunoscut sub numele de orașul morților. Puțini poate cunosc că al doilea cel mai vizitat cimitir din lume este cel românesc de la Săpânța. Cimitirul morților din Cairo însă este plin de viață. Tocmai de aceea prezintă interesul atâtor de mulți turiști. Câteva sute de egipteni fără casă își duc viața de zi cu zi în cavourile din cimitir. Acestea sunt mari și pot adăposti in interior chiar familii întregi. Sunt adevărate palate ale unor oameni bogați, sau regi, toate construite într-o arhitectură islamică deosebit de frumoasă.
După anii 60, a început o adevărată migrație a sătenilor spre Cairo, iar acest cimitir a început să fie populat de familiile nevoiașe. Nimeni nu are documente pentru a locui acolo, într-un loc atât de istoric, dar autoritățile egiptene nu au făcut nimic, lăsând aceste familii să trăiască în interiorul cimitirului. Această decizie a avut un rezultat bun din punct de vedere turistic, pentru că numărul străinilor interesați de acest loc este în creștere. M-am plimbat pe aleile cimitirului și am admirat aceste opere de artă, mausolee, necropole medievale toate închinate unor regi sau familii înstărite.
Cei care locuiesc în incinta cimitirului cred că sunt foarte obișnuiți cu vizitatorii, uneori îți dau importanță și te invită să pătrunzi în cavourile reci în care locuiesc. A fost o experiență aparte să văd cu ochii mei aceste case. Mobilă, saltele, radiatoare pentru încălzit, vase și mulți copii, aceste familii, de obicei sunt numeroase.
Tot în partea veche a orașului Cairo se află și cartierul creștin numit Cairo Coptic.
Ca să ajung aici, am luat metroul de suprafață, un fel de ilectrico grecesc, dar mai vechi și cam murdar. Prețul unui bilet este 10 cenți. Din stația Tahrir am luat metroul și m-am urcat în primul vagon de lângă locomotivă. După o stație, o doamnă care vorbea limba engleză mi-a spus că acest vagon era destinat femeilor musulmane religioase. Doamna mi-a atras atenția că întotdeauna în metrou, în trenurile de scurt parcurs, primul vagon este special pentru femeile acoperite cu batic și peste față.Nu mi-am dat seama că sunt înconjurat doar de femei și toate acoperite pe cap. Probabil pentru că eu priveam mai mult pe fereastră să văd peisajul de afară. Mi-am cerut scuze și am coborât la următoarea stație am schimbat vagonul. Am coborât în stația Mari Girgis. Odată ieșit din stație totul era diferit de restul orașului. Era o atmosferă creștină. Biserici ortodoxe, catolice, coptice, armenești chiar și o sinagogă. Cartierul coptic este mic la suprafață comparativ cu cel islamic. Când eu l-am vizitat era plin de praf peste tot. Egiptul acordase fonduri de renovare a acestei zone de mare interes turistic și cultural. Se renovau clădiri, se asfaltau drumurile, se lucra la sistemul de canalizare.
Muzeul Coptic, este situat chiar în fața stației de metrou. Se află într-un palat construit în secolul 19. Acest muzeu conține cea mai mare colecție universală de artă, textile, icoane și sculptură în metal coptică. Un monument situat chiar în fața muzeului, important pentru români, este Poarta de Fier a împăratului Traian. Aceasta cândva era poarta de intrare într-o cetate construită de romani în secolul 1 d.H.
Două sunt bisericile mai importante și mai vizitate în acest cartier. Este vorba despre catedrala coptică Sfânta Maria, o clădire impunătoare cu arcade și susținută de opt coloane și catedrala ortodoxă Sfântul Gheorghe, construită în secolul 6. Aceasta în prezent aparține comunității elene din Cairo.
În apropierea celor două bisierici se află cea mai veche sinagogă din Egipt, sinagoga Ben Ezra. Are un interior frumos decorat, combinând elemente de geometrie islamică cu steaua lui David.
Partea modernă a orașului Cairo se întinde pe cea mai mare suprafață a orașului. Inima actuală a orașului bate în piața Libertății ( Tahrir). Acolo se află și cel mai mare muzeu al țării, Muzeul Egiptean situat într-o grădină. Procedurile de securitate la intrare sunt foarte mari. Aici se află cea mai mare și fără rival colecție faraonică, mumii, mii de statuete antice precum cea al regelui Tutankhamun. După ce am vizitat acest muzeu, mi s-a părut ca și construcție mică în comparație cu numărul mare de colecții pe care le adăpostește în interior. Piața Libertății se află la câteva minute de malul fluviului Nil. Este unul din cele mai civilizate și moderne zone a orașului. Hoteluri de lux, străzi pietonale cu magazine și restaurante deschise până noaptea târziu, cu mult tineret în blue geans care seara se îndreaptă spre cafenelele, barurile și discotecile situate pe malul fluviului. Mulți egipteni, aleg în serile de weekend o plimbare cu feluca ( barcă tradițională egipteană) pe Nil.
Istoricul oraș grădină Garden city, se află în partea de sud a pieței. Este un cartier preferat pentru reședințele ambasadelor sau companiilor străine, multe vile construite într-o arhitectură britanică colonială din secolul 19-20.
Cu siguranță mă voi reîntoarce la Cairo. Este un oraș plin de viață și istorie, vibrant, cu oameni prietenoși. Un oraș căruia consider că trebuie să-l vizitez de mai multe ori pentru a-l putea cunoaște.
Legăturile aeriene dintre Cairo și marile capitale europene sunt foarte bune. Viza egipteană costă în jur de 25 euro și se acordă simplu și rapid la consulatele egiptene.
Ovidiu Palcu
