Este septembrie, sezonul turistic este pe sfârșit. Am ales cu câțiva prieteni să ne petrecem câteva zile undeva la malul mării, nu departe de Atena.Am ales insula Serifos care se află la doar 5 ore cu vaporul de portul Pireu.
La vreo oră după insula Kithnos, am ieșit la bordul navei să iau puțin aer.După doar câteva minute din albastrul Mării Egee, luminoasă ca o fotografie se zărea insula Serifos. Peste tot se vedeau munți stâncoși, lipsiți de vegetație.
Serifos iți trage numele din mitologie. Acest loc cândva pe vremea regelui Polzdictes era o curte regală care mai târziu a fost transformată într-o stâncă de către zeița Danae.
Este exact cum își întâmpină această insula călătorii. De la malul mării se înalță spre cer o stâncă, pe care sunt înșirate ca și mărgelele case mai mici sau mai mari, albe și situate una lângă cealaltă.
Serifos este una dintre cele mai mici insule din arhipelagul Cicladelor și este considerată a fi una dintre cele mai romantice.
Livadi se numește portul insulei, loc pe care l-am preferat ca să ne cazăm. Infrastructura turistică aici este prezentă peste tot: restaurante, cafenele, supermarketuri, bănci, hoteluri și discoteci toate pentru a răsfăța pe turistul venit pentru câteva zile de concediu.
De asemenea, din Livadi își au punctul de pornire autobuzele care fac legătura între port și restul satelor.
Hora, capitala insulei este conectată cu portul atât printr-o șosea modernă cât și un drum marcat pentru cei care vor sa urce cele câteva sute de scări care leagă cele două așezări. Este un drum dificil de urcat, pentru că se află în pantă si durează în jur de o oră. Noi am ales să mergem în Hora cu autobuzul, iar mai apoi să coborâm pe jos înapoi în port.
Hora, este un sat zugrăvit complet în alb de la clădiri până la trotuare. Este cățărat pe muntele care pornește exact de la malul mării. Pe cel mai înalt pisc al muntelui se găsește cetatea, iar în dreptul ei, se află o biserică mică, închinată Sfântului Constantin.
Satul era așa de liniștit de parcă nimeni nu locuia acolo, doar vântul era prezent prin suflarea lui puternică.
Aici în Hora turismul este mai puțin dezvoltat,nu există nici un hotel, toate locurile de cazare puține la număr sunt afaceri mici familiale. Nu am găsit nici un restaurant sau vreo cafenea deschisă la ora amiezei. Vroiam să stăm undeva sus lângă cetate și la o ceașcă de cafea să admirăm panorama spre port. Din păcate ne-am mulțumit cu cafeteria de lângă stația de autobuz, care oferea o priveliște spre un munte lipsit de verdeață. Un ospătar tânăr ne-a adus apă rece și ne-a spus cu mândrie că apa din Serifos este cea mai curată și bună din Ciclade. Sunt sigur că avea dreptate, era o apă rece și parcă simțeai că o bei.
După ce ne-am odihnit am pornit pe jos spre Livadi. Era un drum marcat de 5 kilometri, pe care l-am parcurs în aproape o oră. Pe parcurs ne-am oprit la Muzeul Etnografic, care oferă o colecție de costume și obiecte populare din Serifos.
Coborând spre Livadi, aveam în față panorama spre port,uneori am întâlnit turiști îndrăzneți care urcau scările pentru a ajunge la cetate.
Următoarele zile le-am petrecut la plajă, este septembrie și poate va fi ultima baie în mare pentru acest an .
Am locuit în campingul din Livadi, iar în fața lui era o plajă lungă cu nisip.Chiar dacă câteva taverne și cafenele erau așezate direct pe plajă, părea un loc liniștit.Se auzea doar zgomotul mării și al vântului prezent peste tot în Ciclade.
Ghidul nostru de călătorie recomanda în paginile lui plaja Koutalas.Așa că în următoarea dimineață am luat autobuzul spre Koutalas. Pe parcurs am trecut prin Hora și câteva sate mici, care mi-au lăsat impresia că sunt niște cătune care aparțin aceleași familii.Unul dintre ele se numea Megalo Xorio , adică Satul Mare, dar de pe fereastra autobuzului nu se zăreau mai mult de 10 case.
Dintr-o dată autobuzul cobora încet o pantă la capătul căreia sa afla plaja Koutalas.Toți pasagerii au exclamat când au văzut de la îndepărtare această plajă. Erau de fapt 2 plaje situate întru-un un golf împrejmuit de munți. Câteva livezi de măslini, 2-3 taverne iar plaja aproape goală.
Noi am ales să stăm pe a doua plajă, iar ca să ajungem acolo trebuia să urmăm o potecă care traversa o colină.La capătul ei un loc și mai deosebit.
Liniștea, apa, nisipul toate contribuiau la creearea unui mic paradis.Rar am văzut locuri așa de frumoase.În față se zărea la îndepărtare insula Sifnos și din când în când vapoare sau iachturi.Soarele strălucitor ardea nisipul, cu greutate puteam păși pe nisip ca să agungem în mare.
Plaja era lungă de vreo 500 de metrii iar în partea opusă erau portocaliși măslini , vântul binențeles era prezent și el.
Această insulă aș recomanda-o pentru panorama pe care o oferă din orice loc te-ai afla, precum și pentru plajele dn Koutalas.De asemenea capitala Xora, cu micile străduțe întortocheate pe care te poți pierde ușor.Este o insulă diferită de celelalte din Ciclade, mai puțini turiști, lipsită de infrastructura turistică, puțini locuitori , un loc pașnic, perfect pentru orășenii care caută liniștea și aerul curat.
Ovidiu Palcu
