Mă aflam în Egipt când am hotărât să vizitez Iordania. Aveam un prieten bun la Amman pe care nu-l văzusem de câțiva ani.
După câteva zile petrecute la Marea Roșie, am venit la Amman unde urma să stau o săptămână, împreună cu familia lui Khader Daibes, un băiat smolit pe care l-am cunoscut în Grecia.
După 4 ore de călătorie de la Aqaba, am sosit în capitala Iordaniei, Amman. De la o cabină de telefon am sunat la Khader să-l anunț că am sosit și să vină să mă ia de la autogară. El m-a întrebat la ce autogară mă găsesc. Nu știam ce să răspund, totul era scris în limba arabă, nu puteam citi nimic. Am făcut cu mâna unui grup de bărbați aflați în apropierea cabinei de telefon. Ei au înțeles că sunt străin, așa că un domn care cunoștea limba engleză îmi sare în ajutor. Îl rog să vorbească cu prietenul meu și să-i explice unde mă aflu. Mulțumesc domnului pentru ajutor, dânsul mă întrebă din ce țară vin. Am răspuns că sunt roman, la care el exclamă parcă de bucurie. Îmi spuse că fratele lui mai mic studiază la Politehnica din Timișoara. Mă invită la o cafea în clădirea autogării, unde urma să aștept pe prietenul meu.
În drum spre casa lui Khader, am ocazia să fac prima cunoștință cu acest oraș. Zgomotos, aglomerat, oriental și cosmopolitan, Ammanul se prezintă de la fereastra mașinii ca un oraș modern care își păstreză tradițiile și cultura proprie. Familia lui Khader, păreau niște oameni deosebit de primitori.
A doua zi, împreună și cu unul dintre frații prietenului meu plecăm să facem turul orașului.
Trotuarele din Amman sunt pline de trecători, traficul rutier este un haos, semnele de circulație nu sunt respectate. În centrul orașului muzica arabă tradițională sau modernă te însoțește la tot pasul. Când soarele apune și se aprind luminile orașului, atmosfera devine una mai calmă, oamenii mai puțin agitați, parcă leneși se plimbă în voie pe străzile întortocheate și privesc la vitrinele magazinelor care stau deschise până târziu. Ospitalitatea este o prezență zilnică în Iordania. Cu toate că ești străin deseori ești salutat sau chiar invitat la o ceașcă de ceai cald sau cafea arăbească pe nisip. Oamenii sunt curioși să cunoască cât mai multe despre străini, în special despre europeni.
După războiul arabo- israelian din 1967 mulți palestinieni și-au găsit refugiul în Iordania, iar în prezent 70 % din populația orașului Amman este de origine palestiniană.
Ammanul este construit pe 7 coline. Ca să ajungi în centru, poți opri autobuzul oriunde te-ai afla, nu trebuie neapărat să te afli într-o stație de autobuz. Taxiurile sunt ieftine și oarecum mă deranja claxonatul lor continuu, era un semn că este liber, iar claxonând, taximetriștii își căutau clienții.
Jabal al-Qala în traducere Colina Cetății, se numește cartierul central al Ammanului, acolo unde se găsesc Muzeul Arheologic, ruinele romane, Teatrul Roman, precum și clădiri guvernamentale sau Moschea centrală al-Husseini.
Teatrul Roman a fost primul loc istoric pe care l-am vizitat. Se află situat în inima orașului. Este cel mai nou renovat sit arhelogic din Iordania. A fost construit de împăratul roman Antonius Pius (138-161 d.H) și poate primi 6000 de spectatori.
În fața teatrului se află o piață cu multe magazine turistice în care trebuie să te tocmești la preț. Lângă această piață începe drumul care te conduce spre cetatea Ammanului, de unde am avut cea mai frumoasă panoramă a orașului. Cetatea oferă o vedere splendidă spre labirintul de străduțe din centrul orașului. În interiorul cetății se găsesc Templul roman al lui Hercules și Palatul Umayad.
Coborând de la cetate înapoi în centru am ajuns la moschea Al-Husseini. Cândva cetatea reprezenta centrul orașului, acum totul s-a mutat în jurul acestei moschei, unde poți simți la orice oră pulsul orașului.
Moschea a fost construită la începutul secolului 20, în stil ottoman, pe locul unei moschei mai vechi.
În apropierea ei se află o fântână sacră pentru musulmani, fântâna Nymphaeum. Cândva acest loc era folosit de localnici pentru îmbăiat.
Centrul Ammanului se prezintă pe harta orașului ca un triunghi între Teatrul Roman, moschea centrală și oficiul poștal. În mijlocul acestui triunghi se găsește bazarul (Souq), în care predomină magazinele care vând aur și bijuterii din argint beduine. Celelate magazine vând aproape totul: de la covoare persane la mobilă, de la blue geans la produse alimentare. Prețurile nu sunt afișate, trebuie să te tocmești pentru totul. Fiind străin este mai greu pentru că nu cunoști care sunt adevăratele prețuri.
Chiar dacă Ammanul este un oraș vechi, el nu este renumit prin muzeele sale. Consider că o vizită la Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic sau Galeria Națională de Artă Iordaniană ajută mult la crearea unei imagini mai precise despre trecutul și prezentul acestei țări.
De câteva ori seara am fost invitat de Khader să mergem cu câțiva prieteni de-ai lui în cartierele din partea modernă a Ammanului, mai precis în Shmeisani și Abdoun. Acolo totul are o influență vestică, iar tinerii iordanieni sunt foarte mândrii să-ți prezinte aceste locuri. Cafenele,restaurante,discoteci,cinematografe, terase, magazine luxoase, fast-fooduri, tineri în blue geans, mă simțeam undeva în Kifisia sau Glifada, nimic în comun cu un oraș din Orient.
Despre bucătăria iordaniană aș putea spune că nu este prea diferită de cea turcească și aproape similară cu cea din Siria, Egipt sau Liban. Humus, fool și shawarma sunt prezente în toate restaurantele. Se mănâncă mult carne de pui și de miel. Fool este preferat pentru micul dejun. Este o fasole fava frecată și amestecată cu usturoi, lămâie, ulei de măsline și sare. Se manâncă cu pâine arabă și vegetale.
Falafelul cunoscut și în Europa, este tot un fel de fasole frecată amestecată cu diverse vegetale care se prăjește ca niște chiftele și se pune în pâinea arabă.
Shawarma se face din carne de miel grasă prăjită cu legume.
Cafeaua arăbească se bea de câteva ori pe zi în cantități mici pentru că este foarte tare, la fel și ceaiul verde arăbesc. Alcolul este rar folosit, și dificil de găsit în super market-uri, dar nu interzis cum am văzut în Egipt sau Siria.
În Iordania după această călătorie m-am întors încă de 2 ori, am fost fascinat și atras cred că de simplitatea și ospitalitatea oamenilor. Nu este o țară periculoasă pentru turiști, vizele se acordă ușor, iar legăturile aeriene dintre Iordania și Europa sunt foarte bune.
